sâmbătă, 27 iunie 2009

Durerea, anestezia si ultimele clipe

O noua zi de mai
Un inger innaripat ce ma conduce spre rai
Un vis neimplinit
O lacrima ce pe obrazul uscat si rece s-a risipit
Un soare ce aduce lumina
O iubire rara ce in dimineata rece devine infima
O imaginatie efemera
Un neant oniric ce se risipeste pe perna
O clipa de fericire
Un strop de afrodisiac pentru incetosata gandire
O grea amagire
Un moment ce iti poate produce o tresarire
O privire de-a ta
Un fior ce imi strapunge inima
O scurta mangaiere
Un anestezic la nemuritoarea durere
Un dulce sarut
O infioratoare placere ce repede a trecut
O alta zi din viata mea
Un gand ce ma topeste poate fi ultima
O alta zi cu tine
Un regret ce alina durerea din mine
O ultima sarutare
Un nor de ceata se aseaza pe a mea privire
O ultima batalie
Un nou erou pe care durerea l-a rapus la datorie
O iubire pierduta
Un suflet pe care m-i l-am pierdut in lupta
Un adio ragusit
O poveste,un vis, o speranta a luat sfarsit

miercuri, 24 iunie 2009

Amintiri ce nu mor niciodata.

Uneori lumea ce ne inconjoara e tot mai trista, uneori mi-as fi dorit sa nu cresc niciodata, uneori doar amintirile ma tin in viata si imi hranesc foamea de umanitate pe care cu mila fata de mine si de ce se intampla in jur trebuie sa recunosc ca am pierdut-o toti. Vad in jurul meu doar roboti, oameni ce merg la munca vin acasa numara bani, dorm si a doua zi o i-au de a capat. Ma intreb: am uitat toti sa traim am uitat toti sa fim fericiti, am uitat toti sa iubim, am lasat valorile esentiale ale umanitati sa moara, traim toti din amintiri ce nu mor niciodata?
Nu as vrea sa cred ca e adevarat ce se intampla dar uitandu-ma la mine si la ce se intampla in jur (crime violuri lipsa de respect hotie si mai ales un fel de neosclavagism-multi din cetateni din tara asta lucra doar ca sa manance pt ca atata isi pot permite din salar). Unde sunt clipele acelea de zvacnire interioara (sentimente) care ne fac sa apreciem valorile si ne aduc intr-o stare de fericire care pot conduce la viitoare amintiri memorabile? Unde suntem noi? Unde e farmecul unui sarut si esentialul din "te iubesc!" ( tin sa precizez ca te iubesc a ajuns sa nu mai insemne mare lucru, toata lumea rosteste aceste cuvinte dar sentimentul ce ar trebui sa insoteasca cuvintele lipseste cu desavarsire)? De ce nu putem sa uitam primul sarut ,prima iubire, prima mangaiere, prima zi de scoala ,prima bicicleta etc? poate asa am reusi sa retraim aceste clipe cu mult mai multa intevsitate emotionala si am aprecia la fel de mult ca atunci aceste trairi.
Ramane un mister pentru mine daca aceste amintiri ce nu mor niciodata ne fac bine sa rau? fara ele am fi altfel am incerca sa ne creeam astfel de momente insa cu ele ne amagim si traim doar din aceasta lume de mult apusa care nu se va intoarce nicioadata atat timp cat ne scufundam sub mrejele ei.

marți, 16 iunie 2009

Umbra realitati sau exceptia Ciutacu

Ne taram in aceasta lume fara a cunoaste cine suntem, ce dorim de la viata, la ce ne pricepem. Ne agatam de o iluzie, traim cu acea iluzie, ne credem imbatabili si brusc ne lovim doar de o umbra din realitate care ne doboara si ne fac sa ne multumim cu mult mai putin. Sunt foarte putini care chiar au trecut de acea umbra au privit mai departe de ea si si-au gasit un rost facand ceea ce stiu sa faca mai bine.
Un astfel de exemplu este dl. Victor Ciutacu pe care recunosc ca la inceputuri l-am privit cu reticenta avand un motiv care nu avea nici o treaba cu ceea ce facea e dinamovist. Bineinteles caracterul si realitatea pe care o expune atat de detasat cu Vorbe Grele m-au convins sa-l urmaresc atat in media cat si pe blog.Ma asteptam ca la un moment dat sa vad o scapare sa mi satisfac reticenta dar dimpotriva a devenit tot mai bun in ceea ce face astfel mi-am dat seama ca el si-a gasit rostul si a trecut de umbra realitati devenit una dintre marile exceptii ale vremurilor care le traim indiferent de cat de multi oameni si-a pus in cap.
Respect pentru el, respect pentru Badea, pentru ca nu sunt "sabloane" ale jurnalismului exacerbat de deontologic care nu ne ofera nimic in afara de cateva discutii onirice, plicticoase si fara nici un sens. In zilele de azi in care toata lumea fura pe toata lumea si statu ne fura pe noi avem nevoie de oameni cu coloana care sa poate sa se lupte cu acesti parveniti care ne conduc.

sâmbătă, 13 iunie 2009

Hai sa aberam :)

Putin amuzat de absolut tot ce se intampla in romanica asta a noastra, saturat sa comentez tot felu' de deontologi sau declaratii ale liderilor politici m-am gandit sa aberez putin si va propun cateva lucruri pe care pt alti cetateni al altor state sunt normale pt noi sunt aberatii.

1 Merg pe autostrada pe tronsonul Oradea - Cluj cu 140 km/ora pe langa mine trece Berceanu cu 200 km/h
Concluzii:
- avem autostrada
- as intelege de unde are bani de bolid berceanu
- as intelege dorinta romanilor de a avea masini cu cati mai multi cai putere

2 Ma prezint la vot, deschid buletinul de vot si in fiecare varientele de vot am anumite proiecte pt tara popor si buzunarul lor
Concluzii:
- am motiv sa ma prezint la vot
- am pe cine vota
- am sansa de a alege incotro merge tara in urmatori 4 ani
- ma simt cetatean al acestei tari

3 Ies la o plimbare si e liniste si mai putina mizerie
Concluzii:
- sau interzis manelele la peste 20 watti in bmw-uri
- isi fac aia de la curatenie treaba
- e mai multa iubire in nicio o scara de bloc nu isi bate careva nevasta, vecinu sau copii


ok mai adaugati si voi